Kronstadt Folk Festival

Cu siguranta ati auzit de festivalul de muzica ” Folk You” ce se tine de ani buni la Vama Veche sau Bucuresti. Din acest an un copil al ” Folk You” va fi si la Brasov.
Cred ca Brasovul are nevoie de muzica buna, muzica de traditie si brasovenii au nevoie sa se mai relaxeze cu muzica de calitate.
Pentru brasovenii ce nu-si permit sa mearga la mare, concedii sau alte evenimente ce se desfasoara in acest week-end la Rasnov sau Sighisoara va invit azi ( 24.07.2010) de la ora 18:30 la Complexul Agrement de sub Tampa sa ascultati si sa-i vedeti pe cativa din reprezentantii muzicii folk de la noi din tara: Magda Puskaş, Cristian Buică, Vasile Mardare şi EMERIC SET.
Acest eveniment va avea loc timp de 5 saptamani ( pana pe 21 august) unde vor lua parte foarte multi artisti de seama printre care : Mircea Vintila, Zoia Alecu, Emeric Set, Alina Manole s.a.
„Vinovati” de acest eveniment sunt cei de la Jurnalul National si Consiliul Judetean Brasov.

România are nevoie de cultură şi bun simţ, România are nevoie de a altă atitudine!

Alătură-te Mişcării de Rezistenţă a tinerilor împotriva prostiei şi a lipsei bunului simţ!

Daca ar mai trait cu siguranta l-am fi vazut si la Brasov ( a fost prezent la toate evenimentele ” Folk You” pana cand a fost chemat de Dumnezeu sa-i cante si lui)

Super

Am aflat zilele trecute ca Celia s-a despartit de prietenul ei turc, Kemal. Si cand totul era planificat pentru nunta ei s-au despartit. Concluzie pentru admiratori 🙂 : Celia e singura !!!
Prietenii stiu de ce……

1 Mai – partea I

1 MAI e una din zilele „deosebite ” ale anului. Mici, bere, gratare, distractie, soare, plaja…etc. Urmatoarele postari o sa fie „marturii vii” ale distractiei de 1 Mai surprinse de Mirela, Cristina si de catre mine. O sa incepem cu relatariile Mirelei. Mirela ai legatura:

„Plec ca provinciala catre capitala. Nu ma duc cu trenul, ca-s studenta si aleg varianta gratuita ca bagaj vorbitor in masina unui prieten. Satisfacem astfel ambele nevoi: eu ajung la destinatie intr-o maniera civilizata, el are companie si cu siguranta nu adoarme. Am mers, am ajuns. Scurt, simplu, curat (la asa o descrierea ar putea sa scoata si 99 dintre cele mai frecvente pete). Bun, cobor aproape de Romexpo, la vreo 3 minute asa.

Romexpo era locul de intalnire cu gazda, eu evident neavand habar unde se afla. Imi iau bagajul, care tin sa subliniez ca era micut si ma apuc sa intreb “Nu va suparati, imi spuneti si mie va rog cum ajung la Romexpo?”. Proasta idée! Foarte proasta! Mai bine mergeam dupa simtul meu inexistent de orientare, sigur era mai simplu. Mi se explica: ”mergeti prin spatele hotelului Sofitel si ajungeti la intrarea B”. Deduc de aici, prin silogisme ca exista mai multe intrari. Purced inspre poarta cu pricina, gandindu-ma ca nu poate fi greu de ajuns. Continui discutia cu mine si-mi zic “Ce Doamne iarta-ma, Mirela! Te-ai descurcat tu in Cehia, in Bucuresti trebuie sa fie floare la ureche!”. Merg, merg, vad eu un hotel, dar nici umbra de Romexpo. Doar sunt vorbareata, acum intreb o doamna (a se consemna: Niciodata o femeie nu trebuie sa intrebe o alta femeie de indicatii! Nici una nu are simt de orientare). Si doamna ma intoarce din drum, spunandu-mi ca intrarea B e in renovare si ar trebui sa ma duc la cealalta care e in sens opus. Nu ma opun. Ma intorc. Dau din nou de paznicul de la inceput “Bre, domnisoara, nu v-am zis ca Romexpo e dincolo? Ce? Nu ma credeti sau nu vreti sa intelegeti din prima?!” Ma uit, plec capul ca o femeie umila in fata unei inteligente preamarite si ma intorc. Merg ca Harap Alb 3 zile si 3 nopti peste 7 mari si 7 tari si aung in fata la Romexpo. Task 1 indeplinit!
Sunt preluata de destinatar ca un bagaj cuminte, dusa in cealalta parte a Buricurestiului si mi se explica frumos ca tre’ sa ma plimb o ora – doua ca oamenii mai si muncesc. Am ajuns in zona Lipscani. Stupoare: Bucurestiul vechi. Dragilor, daca n-as fi stiut ca e in renovare, as fi zis foarte frumos ca de vechi ce e s-au stricat toate strazile. Eu, fata finuta cu balerini, n-am preconziat ca talpa mea subtire va simti toate cataroaiele de pe drum si voi face in consecinta niste bataturi de toata frumusetea. Acum sunt ca o pisica, pasesc cu o grija invers proportionala cu durerea.

Cum mergeam eu asa, boema pe Lipscani si vorbind la mobil – prelungire logica a urechii mele- observ un individ chel, imbracat la costum si cu cravata, care, culmea, ma saluta. Dau si eu din cap aprobator si-mi continui conversatia. El se apropie, in mintea lui probabil sarmant si mai zice o data “buna”. M-o fi crezut suferinda de surzenie. Acum n-am mai zis nimic, m-am exprimat doar printr-o privire ce graia “Asa si?! Buna, buna, da’ care-I scopul?” si domnul, intuindu-mi nelamurirea continua “ce faci?”. Ii raspund politicos ca asa m-a invatat mama, ca vorbesc la telefon si-mi continui plimbarea. Domnul cu un zambet tamp se deplasa regulamentar in spatele meu, in timp ce imi rasufla greoi in ceafa (bine, fie, recunosc: in crestetul capului, ca eu sunt mai mica de inaltime). Observ apropierea de altfel nefireasca si-mi pun intrebarea logica: “ce p….antofiorii mei frumosi vrea asta?” Raspunsul imi vine la fel de repede cum v-a venit si voua si tot in varianta necenzurata si hotarasc brusc sa intru intr-un magazin. Scap. Preastimabilul se reorienteaza rapid si continua vanatoarea de ingénue. Imi continui si eu ziua cu o vizita la M A Lî Lî Afi Palace Cotroceni. M-am uitat, am constatat si am ales un rucsac din tot mall-ul. Ziua intai s-a cam terminat cu iesiri la suc, discutii, intr-un cuvant: dezmat.

A doua zi mi se indeplineste dorinta de a vedea celebrul Herastrau. 1 Mai in Herastrau. V-as putea povesti despre fustele pirandelor si costumele lucioase ale consortilor lor inca 3 zile de acum, dar ma limitez la a concluziona ca suntem o un popor mare amator de mici, de inghesuiala si sa ne batem copiii. Nu mi-a placut. Singurele lucruri care mi-au venit in minte au fost astea: “Ce frumoasa tara avem, pacat ca-I locuita!” Si “cand esti prost si viata-I grea”. Herastrau nu mi-a placut. In schimb, Cismigiul da.

Ziua portilor deschise, asa ca ajung si la Parlament. De la inceput mi s-a parut amuzant semnul de la intrare cu “Interzise armele albe, bla bla bla si bombele!” A urmat filtrul, unde declarai probabil bomba. “Buna ziua, am si eu o bomba. O las aici la intrare, va rog sa aveti mare grija de ea. Daca tot nu ma lasati s-o detonez aici, ma duc dup-aia sa dau cu ea la peste”. Si aici plin de oameni. Trec de filtre, incep rotirea ochilor si observ tot felul de oameni. Ce m-a distrat in primul rand a fost o batranica aparent de la tara ce-I facea mosului poze cu telefonul mobil. Si acum sper din tot sufletul ca nu de Hi5. Am nimerit frumos intr-un grup cu un domn ce m-a exasperat! In fiecare camera in care intra cerea invitatie sa participle la votarea legii X. De fiecare data I s-a explicat ca e permisa intrarea intre anumite ore, dar el intarea ca doreste sa primeasca acasa invitatie speciala sa fie sigur ca e lasat sa intre! Am vazut cat s-a putut si inevitabil am ajuns la iesire unde, surpriza! Pe o masa erau multe obiecte ce am crezut in prima faza ca sunt de vanzare. De fapt erau armele albe declarate la inceputul vizitei. Cu ce au venit romanii la Palatul Parlamentului? Cu cutite si cutitase de toate felurile, bricege obisnuite atasabile ca breloc si … linguri si furculite de inox. Ca doar cine stie, poate dadea o masa gratuita la parlament si n-avea omul cu ce sa manance sau mai probabil venea sau mergea la un gratar dup-aia. Indubitabil, trebuia sa mai plec sis pre casa. Transportul din nou asigurat prin bunavointa unui alt prieten ce si-a facut pomana. Dar pana sa ajung la masina, a urmat din nou partea cu indicatii. “Cum? Tu nu stii unde e Howard – Johnsson? Cum sa nu stii unde e?” De ce oare pun oamenii intrebari din astea stupide? Adica, nu stiam ca trebuie sa faca parte din cultura mea generala coordonatele spatial ale acestui punct de pe paralela 45® si meridianul 25®. Nu e logic ca daca sunt nou venita n-am nici cel mai mic habar unde-I nu stiu ce mare companie. O fi imensa si importanta, da’ pentru mine era doar o cladire mare si nu mi-au batut farurile sa ii citesc sigla. Din moment ce va scriu de acasa, se subintelege ca am ajuns la Brasov cu bine, intr-un final

Cam asta a fost activitatea mea de Bucuresti. Din pacate, n-am reusit sa agatz nici un ghertoi de Dorobanti si nici n-am fost in Bamboo. Imi fac mea culpa.

V-am pupat!
Sa fiti cuminti si cu minti! ”

Cronica unor fantezii de vineri

Week-end-ul acesta  blogul meu  a facut o achizitie de marca, o domnisoara draguta, talentata si inteligenta. Si ca sa vedeti ca am dreptate o sa cititi cronica unei dupa-amieze de vineri cand Mirela a fost la teatru impreuna cu alti 5 prieteni ( inclusiv cu mine 😛 ) .

Mirela ai legatura :

Unghii rosii, mers apasat, atitudine cocheta, ma duc la teatru. Ma-ntampina cu un zambet smecher cei trei crai, unul mai aranjat de duminica decat celalalt. Faptul ca sunt singura cu 3 masculi alfa la  “Fanteziile sexuale ale sotului meu aproape ca m-au innebunit” ma duce cu gandul la o seara nebuna, nebuna de tot…

Si daca cele trei puncte va induc vreo imagine obraznica in care cei trei crai seduc o neprihanita, ati citit prea mult Cancan. (Motane, nu mai zambi pervers cand citesti randurile astea, ca vor deveni fanteziile sexuale ale motanului meu aproape ca m-au innebunit si nu le facem fata).  De fapt, eu eram un soi de doamna invatatoare cu clasa la teatru (stiu, acum orgoliile lor masculine se rascolesc si-o sa se razbune) Sa revenim la beeeeeeee=urile noastre, asadar ca niste (fosti) studenti cuminti am cumparat cu totii bilete cu reducere si-am mai scos banii de-o Eugenie. In tabloul neprihanitei cu cei trei masculi apare si o viitoare familie –prietenii doamnei invatatoare- veniti si ei sa se bucure de cultura.

Din nou, cei care vedeau déjà orgii, sa se abtina, suntem copii crestin ordocsi si nu ne permitem sa ne intinam cu astfel de ganduri. Intr-un final am reusit sa gasim locurile noastre si eu, am fost adoptata in sanul grupului celor trei muschetari si am stat de-a dreapta Tatalui si de-a stanga Fiului. Duhul sfant era la un scaun distanta eu v-am zis ca suntem copii credinciosi, dar voi n-ati vrut sa intelegeti.

A-nceput piesa, ochii tinta, coate multe ca sa isi gaseasca fiecare locul confortabil, hihihi pe shoptite la cate-o tampenie emanata de tovarasul din stanga mea  si atentie totala. Am uitat sa va amintesc ca toti mai vazusem piesa cel putin o data, asa ca in mare parte stiam actiunea. Tu, Andrei puteai sa le dai cu rigla la palma cand greseau replicile– Motane, daca ti-a fugit gandul la vreo tampenie, adu-ti aminte de cate ori ai intins si tu palma si-ti trece.

Eu am norocul ca intotdeauna cand merg la teatru sa ma asez in spatele unui individ inalt, bine nu e foarte greu sa fii mai inalt decat mine, dar detaliile le pastram pentru cunoscatori. Si cum ma zgaiam eu asa sa observ atitudinea scenica, sa prind din minunatul talent actoricesc, sa simt satisfactia venirii la teatru.. sa ma umplu de fericire – baieti, nu!- , ma izbeste o lumina drept in ochiul ala bun…Monsieur Vlad deschisese telefonul si butona cu spor la SMâSuri- sunt precisa ca transmitea o recenzie asupra piesei.

Piesa in sine a fost delicioasa si-si merita banii ori de cate ori este vazuta, nu o sa o povestesc tocmai pentru ca as dezvalui toate surprizele si impactul n-ar mai fi acelasi. Credeti-ma pe cuvant! Vreau sa subliniez un lucru foarte important; domnul Motan a avut de la inceput orgasme intelectuale multiple la gandul ca-si putea aduce seminte si sifon cu concentrat Valeriana, dar din pacate pentru toata audienta n-a mai fost deschis la non-stop si la TEC.

Seara a continuat cu VIPurile mergand la bere. Zic VIPuri pentru ca am stat singuri intr-un salon de nefumatori in care am avut voie sa fumam. Daca tot ne respectam, am comandat fiecare un suc, o bere, o maslina, o grisina, si-o portie cu mamaliguta cu branza pe care Andrei a mancat-o de unul singur, purtandu-ne insa in suflet. Acum 6, ne-am inmultit (nu intre noi), ci prin adunare cu viitoarea familie am dezbatut probleme importante privind incalcarea drepturilor zebrelor de la Polul Nord, regurgitarea la omul sanatos si in ce masura afecteaza ciclopentanoperhidrofenantrenul sanatatea oamenilor.

Seara s-a incheiat fulminant cu o masa la restaurantul McDonalds, restaurant la care domnul Motan a incercat sa-mi ascunda haina (de blana) pentru a scoate ulterior foloase materiale de pe urma acesteia. Pentru ca nu se putea incheia seara mai romantic a urmat o calatorie cu mijloacele de transport in comun plina de entuziasm. Oricum, iesirea (discotecica) a iesit perfect si eu cred ca m-am simtit cel mai bine :).

Sper ca v-a placut ce a scris Mirela si astept parerile voastre daca mai doriti sa cititi postari de-ale Mirelei.

Parerea mea este ca are cel putin 2 clase peste mine : P ( eu stau la 1, ea la 3 : ) )

Concurs pentru bloggeri

Daca sarbatoarea pascala s-a incheiat, iepurasul si-a terminat treaba e clar ca prea curand  nu o sa mai primim cadouri. Aici facand exceptie zilele de nastere sau de nume. Deci pana de Sf. Nicolaie adio cadouri.

M-am gandit si m-am consultat cu Ionut ca la nivel de Brasov nu s-a organizat pana acum niciun concurs de bloggeri doar pentru cei brasoveni. De aceea in curand va exista si acest concurs. Nu incerc sa copiez Roblogfest-ul sau alte concursuri ce exista prin tara.

Dar sunt convins ca o competitie intre bloggerii brasoveni nu va strica.

Pe parcursul acestui concurs se va incerca sa se faca rost si de premii cat mai substantiale pentru castigatori.

Concursul va incepe pe 12 aprilie, va avea 3 faze: faza inscrierilor, faza preliminariilor si faza finala.

In data de 11 aprilie va fi afisata si componenta categoriilor si sub-categoriilor.

Va pot spune ca vor fi 2 categorii: blog-uri brasovene ( cu mai multe sub-categorii) si blog-uri din afara blogosferei brasovene ( cu doar o singura sub-categorie).

M-am gandit sa nu fac niciun fel de discriminare, de aceea am introdus si a 2-a categorie.

Astept propuneri pentru sub-categorii, bloguri, iar de pe data de 12 incepe concursul.

Multa bafta va doresc.

Paste Fericit

Pastele este cea mai importanta sarbatoare crestina. El si-a pastrat pana in prezent farmecul si semnificatia, fiind alaturi de Craciun un moment de liniste sufleteasca si de apropiere de familie. Farmecul deosebit este dat atat de semnificatia religioasa intotdeauna mai exista o sansa de mantuire cat si de traditii: oul pictat, iepurasul, masa cu mancaruri traditionale cozonac, pasca, miel, slujba de sambata seara cu luarea luminii.

Va doresc  Paste fericit alaturi de cei dragi plin de sanatate, fericire si ganduri bune. Hristos a inviat!

Lumea lui Killer

Lumea il cere insistent pe “Killer” in lumea blogarilor. www.nanumihai.wordpress.com si www.ionutu.ro alaturi de Misu, Claudia si alte cateva persoane il vrem pe Killer sa isi etaleze talentul de scriitor pe blog. 😛

Pentru asta fac un apel public la sensibilitatea si prietenia lui Tudorica, alias Killer, sa-si bage mintile in cap si sa faca bine sa se apuce de scris. Idei are, initiative nu mai zic, totul este sa vrea el.

Tudorica, lumea te vrea, publicul te cere insistent. Ce mai astepti?

Pastele e ca si trecut, Craciunul deabia a trecut, al treilea razboi mondial  inca nu s-au hotarat de unde sa-l inceapa, ce te mai retine?

Fa un bine acestui popor slugarnic lui Boc si intra in blogosfera. 🙂

Asa ca Tudorica fa-ma mandru de tine si mai vreau ceva de la tine: